Sa plec sau nu din țara?!

Mă întreb dacă să mai stau în țară… După tot ceea ce se întâmplă în viața gastronomiei românești! Investești în tine ca prostul, cărți, diferite scule de Bucătărie, de la cuțite fel de fel, pana la sous-vide, alergi nopțile de la muncă spre diferite evenimente culinare, gastroshow-uri, te miri pe unde prin străinătățuri, ore extra de muncă nu mai zic, etc…. Pentru ce?! Pentru a evolua, pentru a aduce un plus de valoare localului dar și orașului in care profesezi și bineînțeles țării asteia “minunate”
Toți suntem atât de încrezuți, cu nasul pe sus, cei mai buni, cei mai tari, cei mai cei, dar de fapt nu suntem decât niște plagiatori ai diferitor Rețete de pe internet și avem chiar curajul de a le pune în meniul nostru ca fiind ale noastre, fără a preciza sursa!
De colaborare nici nu încape loc, dacă ai nevoie de ajutor, “toți sar să te ajute” că probabil ar fi fost mai bine să ceri ajutorul unui străin, căci cu siguranță te-ar fi ajutat mai mult! Nu avem o comunitate a noastră, în care sau prin care să putem colabora, să aducem nivelul gastronomiei românești la rang de artă! Da de unde!?
Mi-e milă dar și silă de ceea ce e în jurul meu, de faptul că unii antreprenori își asuma toate laudele, tot meritul, când de fapt sunt niște păcălici frumos cosmetizați in zâmbete și vorbe alese.
In genere in restaurantele mici proprietarii muncesc cot la cot cu angajații, nu se plâng ca trebuie sa meargă la 6 dimineața la cumpărături sau ca nu am om la vase, pun mâna pe ce este nevoie de făcut, dar dacă “sa se descurce ca eu plătesc” atunci nu aștepta din 2 kg de cartofi sa faci 5 kg de piure.
Investițiile nu se deduc in mod miraculos intr-un an doi, aici trebuie muncit, un astfel bussines implica și pierderi uneori mai mult decât te aștepți, dar asta nu implica scăderea calității si frustrarea ca ai încasat mai puțin cu 100-200 de lei pe zi, decât estimările tale. Iar dacă un om îl vezi ca este acolo mereu motivează-l altfel o sa îl motiveze altul!
Ne miram ca pierdem clienți, cum sa nu ii pierdem când deficitul de personal exista, calificarea și competentele lor sunt aproape inexistente, când toți le știu pe toate, când atitudinea este cum este….nu te aștepta sa Primești 5 kg de cartofi când tu ai plătit doar unul….
O firmă nu are cum să crească fără să investească în angajaţi, iar angajaţii nu au cum să crească fără un minim de investiție. Pare ceva simplu, însă este o chestie pe care de multe ori n-o realizează angajatorul, drept dovada rezultatele.
Doar că nu prea ai cum să ştii în cine merită să investeşti în momentul în care foarte mulţi angajaţi sunt prost pregătiţi sau neserioşi, dar si pe cei pe care știi ca te poți baza și ar merita sa investești in ei nu o faci, atunci nu te aștepta sa muriți împreuna și nici sa evoluezi ca restaurant. Aici greşesc mulţi patroni, că generalizează angajaţii şi renunţă la a mai investi în ei, asta dacă au făcut-o vreodată.
In schimb se plâng mereu, ca nu merge, ca nu au încasări, ca le este greu, etc. Ca să fie siguri că iese ceva, ei ajung să investească mai mult în décor, pentru că se ştie că românii sunt dornici să epateze prin tot felul de flatulenţe.
Ideal este ca mentalitatea angajaţilor să fie aceeaşi cu a angajatorului, dar de foarte multe ori se intâmplă să nu se potrivească. Angajaţii buni ridică firma, bucătarii buni ridică restaurantul, dar și serverii, însă bucătarii sunt cei care tin mersul unui restaurant!
Un angajat care investește constant in el, va trebui sa își deducă costurile de undeva pentru ca investițiile se regăsesc in cuantumul încasărilor, feedbackurile clienților și imaginea restaurantului, dar dacă pe tine nu te interesează, atunci el de ce și-ar dori sa facă mai mult, sa progreseze sau sa facă sa îți meargă tie bine?!
Întotdeauna vor exista divergente între angajatori și angajați cu mulțumiri sau nemulțumiri mai mult sau mai puțin realiste, însă un bun manageriat, te va face sa iesi din aceasta situație fără prea multe pierderi sau deloc.
Dacă crezi ca fără un Bucatar executiv poți merge mai departe și vei evolua, te înșeli!
Știu ca îmi voi atrage critici și probabil multe altele, dar nu ma interesează, e părerea mea și de fapt realitatea!

Comments (2)

  • Octavian

    Putini sunt acei patroni ce isi considera angajatii colaboratori nu slugi. In tara asta, ati pretui angajatul nu inseamna nimic pe cand afara renumele unei firme il fac angajatii indiferent de domeniul la care ne referim . Eu sincer ori de cate ori apare cate o neintelegere cu unul dintre angajati incerc sa gasesc de unde vine nemultumirea si sa gasim o cale de mijloc pt rezolvarea ei . Acum referitor la intrebarea ta , sincer, daca nu reusesti sa iti pui singur pe picioare o afacere , cauta-ti locul unde esti apreciat indiferent in care colt de lume se afla . Satisfactia sufleteasca e mult mai importanta ca cea materiala,chiar daca dupa Nadlac vorbim si de alta remuneratie . Succes in viata Nicu !

    • chefnicu

      Îți mulțumesc pentru sfaturi, cu siguranța șuțul in fund a fost un pas in față! Multă bafta și tie și poate ne și întâlnim vreodată!

Leave A Comment

x

Register

Lost Password