Anul acesta am fost în Valencia și la micul dejun erau niște cuburi închise la culoare, prima zi am evitat, a doua zi la fel, dar a treia zi am văzut la masa alăturată că un nene mânca acele cuburi cu brânză și am zis: merg și eu să îmi iau să văd ce e. Și tare bun a fost, că de atunci tot acolo mi-a stat gândul. Am făcut imediat legătura cu marmelada care se găsea pe vremuri în alimentarele noastre.
Îmi aduc aminte perfect de zilele când mama mă trimitea la alimentara să cumpăr pâine sau te miri ce pentru acasă. Toate alimentarele aveau in față vitrine și o mică tejghea pe care era casa de marcat. Toate produsele erau pe rafturi in spatele vânzătoarelor, însă câteva chestii erau puse deasupra vitrinelor printre care niște cutii de lemn în care erau pungi albastre cu marmeladă. Mereu de rest ceream doamnei din spatele tejghelei să îmi pună o bucățică, pe care o savuram până acasă. Îmi aduc aminte cu plăcere și nostalgie de acele vremuri jn care primeam banii aproape la fix, pentru că ai mei știau exact cât costă toate cumpărăturile.
Astăzi mi-am propus să readuc în actualitate gustul și nostalgia acelor vremuri prin rețeta de marmeladă de mere fără amidon, produs tradițional.
Spălăm merele bine. Rețeta am primit-o de la mama unei foste colege din Republica Moldova, însă nu pot să nu o modific puțin, astfel încât să nu aibe amprenta mea. În mod normal merele se spală și se taie in bucăți mari care se pun la fiert cu apa, după care se strecoară și se adaugă zahărul in piureul rezultat. Ei uite că mie mi se pare mult mai comod să spăl merele, să le curăț de coajă și cotor și să le pun la fiert cu apa și când s-au fărămițat bine să reduc focul la mediu, lăsându-le pe foc până încep sa bolborosească, după care să adaug zahărul. Ei din momentul in care am adăugat zahărul, am pus un capac, am redus focul la minim și timp de vreo 4 ore am tot fiert și cu sârg am amestecat tot la vreo 5 minute, până s-a închis la culoare.
Compoziția trebuie să fie tare și să nu curgă de pe lingură. O turnăm intr-o tavă tapetată cu hârtie de copt astfel încât să aibe o înălțime de 2 cm. O băgăm la cuptor la 90 de grade cu ușa întredeschisa pentru 10-15 minute, atât cât să prindă o pojghiță. O lăsăm la răcit după care o putem tăia. Se poate păstra la frigider învelită în hârtie de copt până la 3 luni.
Nu chiar simplu, dar cu puțină îndemânare și foarte multă răbdare și atenție veți reuși să reproduceți un desert minunat. Acum vă las să vă apucați de treabă, nu înainte de a vă ura spor la treabă și poftă bună!
