Taste of Transylvania 2026 Szentendre

Dacă tot merg la Paris la curs la Ducasse, am zis să combin una cu cealaltă, și pentru prima dată să merg la acest festival de mâncare la care sincer mă așteptam să fiu mai surprins decât am fost. Mâncare bună și foarte bună dar și extrem de proastă… și toate astea le spun din punctul meu de vedere.

Cu ceva vreme înainte ne-am luat biletele la festival care nu au fost chiar ieftine în condițiile în care de la Timișoara mai aveam încă 300 de km dus și tot atât la întors.

Am sosit vineri pe 27 Marie 2026 undeva în jurul prânzului în Szentendre, ne-am cazat, apoi rupți de foame, pentru ca nu am vrut să ne oprim să mâncăm pe drum, ne-am dus direct la festival.

Locația de-a dreptul superbă, un parc imens, case de povești într-un muzeu în aer liber, apoi locul efectiv unde s-a ținut o evenimentul pare un conac întins pe foarte multe hectare, apoi oarecum am trecut granița, nu înainte de a vă ne face “controlul de securitate” pentru exact în acea zonă cândva a fost granița Transilvaniei cu Marea Ungarie.

La intrarea efectivă în festival erai întâmpinat cu apă și pufuleți așa petru a-ți deschide apetitul pentru ce va urma. Tarabe și tarabe cu mâncare, de la produse de origine transilvăneană până la canoli și gnocchi de toate au fost.

Prima locație un sandwich cu vita angus gustos tare, dar plin de ulei verde, mă…. curgea uleiul de zici ca au avut plus la el și voiau să se scape, bunicel, dar nude dat pe spate.

Apoi ceva fondue cu brânză de stână și cu o mămăligă înfiptă într-o frigăruie… care sincer în raport cu gustul care era fenomenal… era atât de lichidă brânza aia ca și consistență că de-a dreptul era similară cu o supă clară, nici măcar să semene cu un sos lejer… dar treacă meargă gustos și bun, doar ca au dat rateu cu consistența.

Mici în crustă de cartofi… cu maioneză cu muștar zic eu, castraveți murați tăiați mărunt și ceapă murată… era să zic ceva… mic nu erau cum nu sunt eu domnișoara, cel mult o compoziție fadă de chiftele în crustă crocantă și bună de cartofi care ulterior s-au prăjit în ulei.

Am mai luat o tocană de vită bunicică tare, pe lângă mai avea o gălușcă din pâine, sosdemiglas cu legume iar așa cred și ceva legume sotate dar bună, în schimb carnea putea fi gătită mai bine, te cam chinuia să o tai.

Pizza împăturită cu cârnați de Harghita și varză murată… cred ca un aluat mai bun de pizza nu am mâncat vreodată și combinație spre uimirea mea tare bună, care din păcate mi-a pus capătul… cum nu am voie să mănânc varză mi-a dat toată lumea peste cap ca m-a luat cu stare de rău, dar nu m-am lăsat, am continuat cu desertul.

Desert… că aici mi-am prins tare urechile…  bune toate, măi porții medii, cam scumpe dar foarte bune, de la erterhazy, cu fistic, ciocolată, mac, fructe, mămăligă cu magiun și spumă de lapte, doamne ferește, toate bune și potrivite pentru o singură înghițitură.

Și ziua s-a încheiat că era destul de târziu, obosit și sătul până în măduva oaselor.

Sâmbătă dimineața am lăsat mașina in parcare aproape de centru și am pornit prin centru, am luat micul dejun la Brunch… au o mâncare simplă, dar foarte gustoasă și bine că am poposit dimineață la 8:30 că pe la 9 jumătate când să plec efectiv lumea stătea la coadă.

Traseul a fost scurt până la Szelet unde ce să faci, când ai în vitrină de nu știi ce să alegi, te faci frate cu foamea și te lași dus de val, am luat 4 prăjituri în nici eu nu știu ce combinație, efectiv toate îmi trăgeau cu ochiul dar am lăsat-o pe doamnă să le aleagă. Am mers pe mâna ei și nu mi-a părut rău deloc, toate bune, gustoase și nu foarte dulci. Acest aspect mi-a plăcut tare mult șiiii cre credeți?

Drumul mi-a scos în cale și Muzeul Marțipanului, doamne ferește că aproape am înnebunit, marțipan în fel și chip, de la ciocolate, forme, marțipan batoane, cu fructe, fistic, ferească Dumnezeu. Bune toate ca doar nu am putut trece și să nu gust măcar câteva din ele.

Înainte de a intra în muzeu, un nene în vitrină făcea trandafirii ăia din marțipan pe care cofetării noștri îi foloseau pentru decorarea torturilor dar și a prăjiturilor. Frumos, ce mai… simțeai magia marțipanului acolo la ea acasă.

Era deja spre miezul zilei, am făcut o plimbare prin centrul orașului de pe malul Dunării care mi-a plăcut tare mult, plin de viață, cafenele, magazine de suveniruri, gelato și toate cele.

După așa vreo 2 ceasuri bune de plimbare… hai la festival. Am gustat și degust o grămadă de brânzeturi și mezeluri tradiționale din Transilvania bune tare, deși nu toate pe gustul meu, dar foarte bune.

Deși vremea nu părea să fie cu probleme, la vreo jumătate de oră a început ploaia și i-a dat așa în dușmănie. Deși era un cort la câtă lume a fost nu aveai loc să arunci un ac. Așa că am mers la pizza care avea restaurantul lângă și am intrat acolo cu pizza de afară, în speranța că se va opri ploaia… nici poveste și am plecat.

M-am oprit la Teyfol, un restaurant din ghidul Michelin, doamne bine o fost… cald și mâncare bună, dar și aici am ceva de obiectat… am luat așa,

Un pate de pui cu o gogoașă cu brânză, bun tare, chiar peste medie spre top, corect preparat, gust foarte bun.

O clătită ungurească umplută cu pulled chiken(asta înseamnă carne de pui gătită foarte bine la foc mic și ruptă),  na asta o fost clătită păcii… carne de pui fiartă și pusă între niște foi de plăcintă, rulată și coate într-un sos care era la fel cu cel de la rață, dar și la pulpă de pui, dar mno… asta nu o fost nu știu ce, cel mult ceva care să îți umple stomacul.

O pupă de pui gătită sous vide cu găluște și bacon crocant, sos brun și cremă de smântână acră, exact același sos și spumă ca la clătită minune.

O friptură din ceafă de porc cu găluște cu brânză de oaie și confit de tomate, n-a aici ceafă mai putea fi gătită, găluștele mega bune iar roșiile confit nu erau decât niște roșii arse pe grătar și nimic mai mult… un preparat spre mediu și foarte scump pentru o bucată de ceafă și niște găluște de făină.

Și un piept de rață cu ponzu, varză în fel și chip, ceva spumă și Jiu de carne. Spectaculoasă denumirea, nu-i așa?! Dar preparatul a venit efectiv rece, carnea fără gust, orechwte cu ceva verde care erau extrem de sărate și de unse, același sos și spumă de smântână ca la celelalte 2 preparate.

Experiența speram se încheie cu un lángos, căruia efectiv am uitat să îi fac poză, care mi-a cam tras cu ochiul, bun tare și consistent.

Hai din nou la drum prin Szentendre, e ora 18 și parcă nu m-aș fi dus hotel, așa ca am luat-o la pas de nebun pe ulițele orașului, plimbarea asta m-a ajutat tare mult că la un moment dat din întunecimea străzilor văd o vitrină, scuze vreo 3 pline de prăjituri și ce credeți….? Am intrat și am mai luat o tură de 4 prăjituri pe care le-am devorat tocmai la fața locului. Bune tare toate, corect executate, nu foarte dulci și pline de arome bune, toate astea le găsiți laa Szelet Cukrászda

A sosit timpul să mă duc spre cazare, să îmi pregătesc bagajul și să fac checkinul pentru zborul de mâine către Paris.

2 zile pline și faine per total 🙂

Ca și concluzie, merită orice efort pentru a participa la astfel de evenimente odată pentru relaționarea dintre profesioniști,